« inapoiSunteti aici :: Balaurul - S-s-s-s-sucker for a guitar hero » Your Art #2

Your Art #2

02 August 2010
Your Art #2

Nu va voi lasa prea mult sa asteptati nici pe voi, cei care vreti sa vedeti ce am primit in continuare de la prietenii nostri, si nici pe voi, cei care ne-ati trimis creatiile voastre si probabil ardeti de nerabdare sa va vedeti aici, pe trooper.ro. Intamplator, astazi domina poeziile scrise de fete, dar avem si doua desene trimise de un baiat. Doamnelor, domnilor, mai jos aveti partea a doua. Enjoy!

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
6. Deschid seria a doua cu poezia primita de la Iris Tincu:

Primavara

Cu ploi si soare, mii de raze trecatoare,
Fulgere, tunete si flori,
Sufletul meu e trecator,
Ce noaptea e ba cald, ba rece,
Si in ambele revad pustiul,
Sufletul meu deja in asteptare,
Se lungeste cu gandul
Atat de departe si imi aduce aminte,
Ca primavara mai vine
Dar,
Voi ani, de ce treceti
Atat de repede si imi aduceti aminte
In fiecare zi ca primavara e departe,
Si sufletul meu alaturi de ea.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
7. Doua poezii am ales din cele trei primite de la Iulia.

Noi

Incerc sa inteleg tot ce imi spui, ce-mi povestesti,
Vara, cand ma las incet cu capul in poala ta.
Inchid ochii si tie ma incredintez, tot ce eu insemn,
Atat de albastru cerul este - incomparabil tie, tablou
Cata pasiune intr-o singura noapte, lumea este paralela
Si nimeni nu mai exista, doar noi traim.

Daca prietenia este apropiere
Si departarea un sentiment puternic,
Ar fi trebuit sa ne apropiem sau un pas in spate sa ne dam?
Ramai plecat in ochii lor si traieste in orice.
Traieste pentru mine, prin mine, prin noi, prin ei!
Daca de acum am sa ma mint zadarnic – viata, fi-va o lunga reverie,
Pe pajistile verzi iar voi trece, din vreme in vreme,
O salcie pe mormantu-ti am sa-ti sadesc,
Strajerilor sa le amintesc: "A fost cineva..."
Cineva, numele in secret ti-l voi pastra.
Prea tarzie fi-va arta cand ceasul isi va cere tributul,
Prea tarziu fi-va o existenta stearsa, de aripile vantului.

Acum am inteles ce imi spuneai, ce-mi povesteai,
Vara, cand ma lasam incet cu capul in poala ta si te jucai cu buclele mele,
Atat de greu de patruns, opuneau rezistenta.
Cata pasiunea intr-o singura noapte, lumea era paralela.
Nu vor mai fi doi oameni mai apropiati ca noi,
Nimeni nu va mai exista, trai-vom doar noi.

O noapte (Radioul Vechilor Muzicieni)

Radioul
Si ascultatorii lui nocturni,
Melodiile vechi
Si dansatorii lor uitati;
Cafeaua neagra
Pe masa plina cu firimituri,
Printre harti aruncate,
Neglijent, uitate;
Manechiura sotiilor disperate,
Cununate cu miezul noptii,
Pe nesimtite;
Priviri sufocante
In oglinda,
Reflectii ale unor straini;
Pareri mult prea grabite,
Presarate cu regrete ireale;
Personalitati paralele;
Un strain vorbind la telefon
Printre blocuri varuite,
Iubiri furate, amanti precoce,
Lacrimi si mahniri involuate;
Nebunie prin nu stiu ce ghetou!
Plansete de copil,
Desteptari neasteptate-un cosmar;
Un avion mult prea ametit
Licarind incompetent
Aterizeaza (prin mine);
Cainele vagabond, care-si cearta somnul;
Umbrele copacilor - labirinturi mult prea complexe,
Ducand spre nicaieri,
Ah, incomparabil!
Asemeni gandului meu,
Acompaniat de
Radioul Vechilor Muzicieni.

Vai, si cate...
Si toate intr-o noapte!


Revenind...
La manechiura.

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
8. Ukume mi-a trimis trei poezii. Apoi a scris un nou mail in care a inclus o a patra. O aveti mai jos, dupa care am ales una din primele trei.

Scrisoare lui Bacovia

- Am inceput sa vorbesc singura.
Totul cade cu o jale noua.

Tot ce imi doream era sa te intalnesc… dar anii sunt multi…
Si de-atunci multe cadavre s-au descompus.
Te-astept si-acum in parcul cu copaci albi, cu copaci negri,
Si plang pe drumuri si te strig… dar tu nu vii…

Vreau sa-mi raspunzi acum sau maine
Daca mai sunt toate triste… si azi… ca si ieri…
Vreau sa m-asculti si sa-mi soptesti
Ca “oricine, orice au trait… nimic nu ramane…”

O sa-mi raspunzi acum, acum? Oh! Vis de roza…

- Ce pot sa-ti spun?! Ca sunt flatat ca nu am fost…
de tine uitat…
Dar uite cat e de tarziu…
si vreau sa-ti spun ca
Si daca tu mai cauti,
Pasind prin tainuitul izvor,
Pe mine nu ma vezi
Poetul a plecat...

La revedere,
Sau la adio.
Priveşte savant.

Dacă nu-i
Cu cine vorbi,
Se scrie.

Supliciul viselor

Si stau singura intr-o ceata deasa
Si ma izbesc de icoanele timpului pierdut…
Incerc sa ma ascund de gesturi imprudente…
Un gand inexistent, efemer si fals
Incearca sa alunge dorinta uitarii…

Si stau si strig… si strig si mor… si mor si… mor…
Caci imi vad trupul lovit de vorbe,
Iar din aripa sufletului meu incep sa cada pene…
Asta este pedeapsa nocturna…
Asta e supliciul viselor…

Ah! Si mor…

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
9. Sabin Gherman este student la Arte Plastice. Iata doua dintre desenele sale:

Ochi



Portret


---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
10. Finalul celei de-a doua serii este asigurat de Metalicgrl:

Ultimul suspin

Pot vedea cum pleci departe.
Intoarce spatele tuturor sentimentelor.
Acum trebuie sa realizezi
Inainte sa te pierzi din nou.
Nu crede in nimeni,
Doar in modul tau de a fi.

Viata e ca un vis inghetat in iarna
Ca un strigat mut.
Auzi cuvintele pe strada
Dar niciodata nu ai crezut.

Toate lucrurile pe care le-ai facut
Vor disparea incet, departe.
Ridica-te si pleaca
Vei ramane ca o luna de iarna
Un mister in asteptare
Pana in viitorul sters de boare.

Viata este ca o mie de lacrimi
Ca o noapte tacuta.
Acest foc din inima ta
Il simti si te framanta.

Nu stii ce ai putea gasi
Asa ca te vei gandi.
In cele din urma noaptea va fi zi.
Inca nu e tarziu sa alegi calea
Spre sufletul cel trist,
Si nu privi cu manie ceea ce e scris.

Undeva pe drumul tau,
Viata e ca o lovitura
In timp ce esti doborat.
Orasul are sange rece.

Unele lucruri nu se schimba
Totul se opreste
Ca un spectacol uitat de lume.
Doar visatori dansand in lumea lor
Singurul scop speranta,
Ca si blestemul.

Viata este un continuu vers
Totul merita un sens.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Multumesc Iris, Iulia, Ukume, Sabin si Metalicgrl. Inchei ca si la partea intai, asigurandu-va ca partea a treia va veni repede si rugandu-va sa comentati lucrarile pe care tocmai le-ati vazut.