| Home Trupa Discografie Media Galerie foto Concerte Shop Contact |
|
|
« inapoiSunteti aici :: Media » Versuri » Vlad Tepes - Poemele Valahiei
Vlad Tepes - Poemele Valahiei
PARTEA I – Chemarea ^ Sus m-Balaurul, v-Coiotu’ În vremuri uitate de lumea de-acum, Prin prafuri de drum, Când scuturi si sabii luptau ne-ncetat, Prin sânge si iad, Visau la o lume golita de moarte, Uitata de rau. Eroi de poveste trait-au atunci Si chiar au fost multi, Dar unul mai mare vegheat-a mereu Sub steagul cel greu. El, Vlad Voda Tepes, parinte uitat De anii ce cad. PARTEA a II-a – Ursitoarele ^ Sus m-Balaurul, v-Vasile Lupasc Pe turnul Chindiei S-asterne senin, Din cer si din Stele Ursitele vin. În camera alba, Cu flori luminata, Urmasul lui Voda Primeste acum soarta. Lunecând pe raze de soare-rasare Si scrutând cu gândul scâncet de pruncut, Patru ursitoare merg de dimineata La pruncul Vladut. Una dintre ele, cu ochii de crini, Cata cu blândete catre printul mic. Si rupe din stele doua dintre patimi: Dragostea de tara, frica de nimic! Alta, mai tacuta, cu neguri în ochi, Vede peste timpuri razboaie si foc, Stie ca în viata printul va avea Sânge, osti si neamuri sub sabia sa. A treia îi sapa în minte si os Carte de povete si-i pune în cos Chip cu frumusete si întelepciune, Apriga dreptate sa faca în lume. Ultima surata, cea mai înteleapta, Sta si priveste, tace-nfricosata. Stie ca de-acuma, viata de-o avea, Printul va decide singur soarta sa! Caci doar o data la o suta de ani, Se naste un vultur cu ochii vapai. Care e vifor între cruzii dusmani Si care-i tata pentru toti ai sai. PARTEA a III-a – Coconul Vladut ^ Sus m-Balaurul, v-Coiotu’ Si tara se-nalta cu liniste-n sus, Vlad Voda e gata oricând de raspuns. Cei doi fii ai sai învata din mers Ce-nseamna iubirea atunci când visezi. Visezi la o tara ce nu vrea razboi, Nu vrea sa mai curga nici sânge din noi. E-o lume în care e loc pentru toti, Dar turcii pagâni nu stiu ca apoi, Pasii lui Vlad prin lume or merge Si tot ce-a fost rau în viata si este El va trimite cu sabia-n pamânt Si nu va sti mila de nimeni nicicând… Radu si Vlad promit sa vegheze Atunci când va fi ca bunul lor Rege Sa plece-n alt loc, în lumi de strabuni, Cu pieptul în fata si vorbe de spus. Ca liber s-a dus si cum a luptat, Si nu a plecat privirea de-o viata. E mândru ca el a stins lupte mari Si are si cine sa-l scrie pe piatra. Simte în aer ca iadul pândeste, Dar înca nu-l vede, pe unde mai este. Stie ca sabia-i va fi prieten sfânt, Iar teapa va duce tot rau-n pamânt. Razbate privirea prin lumi ce de soare Sunt luminate, doar cât sa tresare Cea Semiluna ce tine de umbra, Peste popoarele ce n-au vrut lupta. Turci se aprind sa arda în fata, Lumea-i a lor, asa cred de-o viata. Vlad îi asteapta cu oamenii lui, Si sunt pregatiti ca lupii nebuni! PARTEA a IV-a – Prizonier ^ Sus m-Balaurul, v-Vasile Lupasc Copil chircit sub vrerea lumii, Orfan de tata si de tara, L-au aruncat si-l tin închis pagânii, Iar mâine poate-l si omoara. Un prunc abia de-un cot mai mare, Neplâns si nepazit în viata, Ostatic prins între popoare, Îsi schimba lacrimile-n gheata. Domnescul tata, de nevoie, L-a dat sultanului zalog Si nu mai poate ridica razboaie Si-si poarta sufletul olog. Sterpe nisipuri si zangan de arme Îl ard ziua toata si noaptea în somn. El singur stie, Cândva va fi Domn! Mic si nevolnic, cu inima mare, Primeste ocara si biciul. Încearca sa stea în picioare Si-si râde în fata supliciul! Cu vremea, în trupul plapând S-aduna vântul din creste Si creste întruna vuind Valahul lup din poveste. Apoi, într-o negura groasa, Scrâsnitul de lanturi rasuna Si fuge valahul acasa, Rupând bucati din carnea pagâna. Strajeri îngroziti ca si morti Alearga sa-si mântuie viata. Un drac ce-i uraste pe toti Le slefuie acum prima teapa. PARTEA a V-a – Solii turci ^ Sus m-Balaurul, v-Vasile Lupasc Dinspre Poarta turca se stârneste vânt, Se încrunta cerul peste al nost` pamânt, Solii Semilunii vin ca sa ne certe, Vin cu inimi negre ce nu stiu sa ierte. Cu alaiuri multe si stralucitoare, Cu turbane `nalte, aurite-n soare, Se vede-n ochi vointa cea rea, Când se-ndreapta iute spre Maria Sa. Intra sfruntatori si far` de onoare Si privesc la Voda cum ocara-l doare! Nu stiu ce e frica, nu vor sa salute, De datina vlaha au parut sa uite! Cât e lumea lume, cât e pamânt, De acu` nainte, pâna în mormânt, Nu lasam turbanul fata de român, Noi suntem stapânii, el e cel hain! Îndrazneala însa le ramâne-n gât, Vad deodata solii, ca-ntr-un vis urât, Voda cum se-ncrunta ca si toti boierii Ce nu stiu a tace daca vrei sa-i sperii. Intra-n sala mare Andrei Capitan Sa aduca cuie, moarte si ciocan, Iar turbanul mândru, de nelepadat, Prins e pe vecie cu piroane-n cap! Sa învete dara cei ce nu stiau, Ca românii fala si pe Voda-l au. Sa învete turcii buna-cuviinta: Peste Voda Tepes? Nu e cu putinta! PARTEA a VI-a – În Valahia ^ Sus m-Laurentiu, v-Vasile Lupasc/Coiotu’ În Neagra Vlahie si caii sunt rai, Iar Vlad Voda Dracul e pui de seitan. La fel sunt si codrii si oamenii sai Si toti pân` la unul îl vor pe Sultan. E neagra câmpia de turci pregatiti Cu arme în mâna, sunt toti cârmuiti. De cruzi generali ai armatei pagâne, Nimic nu le-a stat în fata sa-ndure. Atacuri rapide, cu sabii de foc, Cu suliti si arcuri ce trec drept prin om. Dar Vlad îi asteapta cu ape secate, Cu câmpuri uscate si greu vânt de moarte. În jur este liniste ca în mormânt Si turcii mirati stau fara cuvânt. Nu stiu ce-i asteapta si cred ca de frica Vlad Voda s-a dus sa scape de mila. Vlad Voda s-a dus sa scape de mila. Un strigat se-aude si oastea pagâna Nu stie de unde se-aude chemarea. În brate începe sa simta o teama, Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte. Din seara în ziua îi musca valahii, Sunt obositi si bolnavi otomanii. Nu stiu ce se-ntâmpla, de unde le vine Moartea în oase si cât îi mai tine… Spun rugaciunea, Allah sa-i asculte, Apoi închid ochii si spera sa uite Ca sunt zile-ntregi de când nu se-opreste, Atacul ce parca din iarba porneste. Furia e mare si vlahii sunt repezi, Lovesc fara mila si taie din vene, Din vene-ncarcate de raul ce-ncearca Sa calce pamântul, sa-l calce deodata. Sa calce pamântul, sa-l calce deodata. Un strigat se-aude si oastea pagâna Nu stie de unde se-aude chemarea. În brate începe sa simta o teama, Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte. Vlad merge-ntr-o clipa, îmbracat ca un turc, Se pierde prin corturi si taie dusmanul. Turcii, speriati, scot sabia si lupta, Dar între ei, nu stiu un' sa fuga. Se-omoara de frica, de frica nebuna, Aceleasi cuvinte le spun toti cu ura: Vlad sa dispara din lumea în care Nimic pentru el nu este prea mare! Nimic pentru el nu este prea mare! Un strigat se-aude si oastea pagâna Nu stie de unde se-aude chemarea. În brate începe sa simta o teama, Se lupta cu umbre ce nu stiu sa ierte. Nu iarta pe nimeni ce-aduce durerea, Si nicio privire nu vezi ca se-nchina. Sunt corturi în flacari si trupuri taiate Si iar se aude cel strigat din vreme. PARTEA a VII-a – Vlad Tepes ^ Sus m-Oscar, v-Vasile Lupasc Eroii din veac, rastigniti printre cruci, Se strâng iar sub steag, priviti-i, nu-s slugi! Sunt iar toti ca unul, cu zale pe piept, Ce sfânt le e drumul si cât e de drept! Lânga el aerul bate fara de vânt Si alearga-n rafale blestemul, Te cheama, te striga, niciun cuvânt, Dar simti ce-nseamna Infernul. Vino, pagâne, te-astept la hotar! Hai, vino odata, si vezi-ma-n ochi! Am teapa în mâna si traznetul clar, Hai vino si mori! Cu marii dusmani, sau cu regii mai mici, Cu hoti sau tirani, cu toti de pe-aici, Se-nfrunta valahii, cât marele Vlad Le sta înainte, veghindu-i din prag! Sunt mare si liber si drept ca un zbor, Sunt os Basarab de acum pâna mor, Am stat la Târgoviste si Dunare scut, Mai sfânt ca dreptatea nimic n-am avut! Vino, pagâne, te-astept la hotar! Hai, vino odata, si vezi-ma-n ochi! Am teapa în mâna si traznetul clar, Hai vino si mori! PARTEA a VIII-a – Kara Iflak ^ Sus m-Laurentiu, v-Coiotu’ Ciudata liniste, totul e calm. Si luna rosie vegheaza de sus, Doar vântul se îngâna tacut Prin pânze de corturi si urme de fum. Si nimeni nu stie ca moartea Pândeste iar din cer si din vai, Atacul român este greu ca un pumn, E seara în care pagânii n-au drum… În Kara Iflak! Un tropot de cal se aude în zare, Iar turcii speriati se ridica-n picioare. Privesc cu ochi mici printre corturi înalte, Nu stiu cine vine si ce vorba are. Cu sabiile-n mâna asteapta cu teama, Sa vada de unde si cine-i ataca. Zaresc cu uimire un singur valah, Ce taie cu forta si ura de drac. Noaptea ! Se-aprind focuri multe, dar Vlad e din piatra, Trece prin turci, si nu pot ca sa vada Unde sa fuga sau cum sa mai lupte, Când înca 100 de vlahi sar din munte. Sunt cruzi ca o haita de lupi ce-au simtit Urme de sânge si teama-n priviri, Cu sabii mari, grele lovesc ne-ncetat Cu palose multe i-au secerat. Noaptea! PARTEA a IX-a – Ultima Lupta ^ Sus m-Oscar, v-Coiotu’ În viata nu lunga, Vlad Voda Valahul Împins-a afara din tara tot iadul, Tradat a cazut, din Tronul cel mare, Dar când s-a întors, de sânge-a fost ploaie! Si vorba s-a dus pe întregul pamânt, Ca Vlad se întoarce chiar si din mormânt. Iar orice armata încearca sa-l calce Cruzimea de fiara-i va trage in ace! Si tepele-s aspre, si chinul e greu Când vezi câmpuri pline de trupuri mereu. Si gândul cel rau, din steagul pagân, Se-ntoarce din drumu-i de moarte nebun. Si nimeni ce ura o poarta în piept Nu-i bine-venit la valahi în castel. Cine e hot sau pagân pe la noi Va plânge în tepe, înfipt în noroi. PARTEA a X-a – Moare Vlad ^ Sus m-John/Laurentiu, v-Coiotu’ Ziua neagra repede-a venit! Si cei ce-au stat cu Voda l-au tradat cumplit. Pacalit-or turcii si-au platit cu bani! Viata lui Vlad Voda s-a pierdut prin ani… Pagânii au platit pe toti din greu, Vazând ca Vlad e tare ca un leu. Cu aur si cuvinte printre dinti, Le-au tot promis pe toti sa-i faca printi. Si ochii se marira la aur si minciuni Si toti de lânga Voda pornit-au drept la drum, Cu gândul sa-l omoare si sa-l arunce-n gropi, Tradarea este crunta, mai crunta decât tot! Vlad Tepes scoate palosul înca o data! Loveste, loveste armata lui toata! Dar ei, murdari de urme de aur, Sunt rai! Si musca din Vlahul lor faur! Lumini din cer apar sa arda tot, Sa dea un semn la sabii, ca-i vreme de razboi. Lucesc în lame lacrimi si sânge de-mparat, Dar ei lovesc cu ura, cu ura de tiran. Secunde-au fost nevoie sa stearga ce-a facut, Cum i-a salvat de hoarde, de hoarde de pagâni. Si cum a scos din tara toti hotii cei mârsavi, Cum a zidit Valahia în litere, în ani! Vlad Tepes scoate palosul înca o data! Loveste, loveste armata lui toata! Dar ei, murdari de urme de aur, Sunt rai! Si musca din Vlahul lor faur! PARTEA a XI-a – Sfârsitul fara sfârsit ^ Sus m-Coiotu’, v-Coiotu’ Trupul întins în pamânt, Iata ca nu se ridica Asa cum stiau toti de-atunci. Pentru prima oara se-nchina, Se-nchina turci si valahi la un loc, În fata lui Voda acum. Si ochii sunt înca deschisi, Si trista-i privirea prin fum… Cerul e negru si plânge cu lacrimi, La fel plâng si ei, Nimic n-o sa mai fie de astazi la fel! Tradarea-i scrisa cu litere mari, E scrisa cu sânge de regi buni si tari. Si nicio secunda nu au gândit Ostenii ce-au dat vieti de regi pe nimic. Vândut-au cu Voda si tara prin foc, Au dat si femei si copii la un loc, Pamânturi muncite de mâini de român Si ape curate ca visul dintâi. Dar Vlad de atunci îi vegheaza de sus Si bun îi învata sa lupte de-acum, Chiar daca el nu mai este-n razboi Vârful de teapa ce-omoara din hoti. Din Cer se aude strigat de moarte! Lupta, române, sabia ti-e frate, Brat de fier ce taie-n carne. Lupta, valah, cu fruntea spre soare, Nimeni în lume n-are scapare. Raul e lovit si moare. Si ea, Semiluna-n veci n-o sa-nchine Tara sub sabii si arcuri pagâne. Vlad vegheaza dintre umbre! Vlad vegheaza dintre umbre! PARTEA a XII-a – Legamântul ^ Sus m-Balaurul, v-Vasile Lupasc Carbunele-ncins din pomete Si inima rupta în patru, Cu sabii întinse pe spete, Asa fu lumea lui Dracul. Trimis pe pamânt înainte de vreme Sa faca ce altii nu pot, Un om din otel si din fiere Ce nu se opreste nici mort. Fu pagina noastra de aur, Clipa de ultim curaj, Timpul cu ochi de balaur Si visul de aur si jad. Cu sabia scris în istorii, Ne lasa de fier legamânt, Sa tinem Valahia-n inimi Si sfântul, râvnitul pamânt. Pas Infinit ^ Sus m-Coiotu’/Balaurul, v-Coiotu’ Mii de lumini vad în fiecare zi, Mii de priviri, se tot ratacesc în timp, Mii de glasuri cânta-acelasi gând al meu, Simt ca totul e un labirint mereu. Când tot s-a sfârsit, acelasi cer m-asteapta, Un nou început e-n fiecare seara. Nu pot sa adorm, în minte-mi suna-ntruna Sute de voci, n-am sa renunt acuma. A mai trecut o zi la fel, Am s-alerg, cu un pas infinit, Catre lume, un pas infinit, Viata mea, un pas infinit sunt si eu! Mai citeste si ...
Home | Trupa | Discografie | Media | Galerie foto | Concerte | Shop | Contact | Sitemap | Links | Termeni si conditii
|
| © 2012 Trooper Official Website - Toate drepturile rezervate. Website by Let's Rock Romania ®
|
