Update from the studio - 30 Iunie 2009

Iată pe scurt cum s-a desfăşurat săptămâna trecută: Luni dimineaţă am mers cu John în studio la Viţa de Vie, unde Pupe montase şi captase super-setul lui de tobe. John a imprimat toate partiturile de tobe. Ritmul a fost unul foarte bun, astfel încât am reuşit să le şi editez. Totul a fost filmat şi aveţi deja documentul pe site. Pentru cei care nu s-au uitat deja, mergeţi să-l vedeţi în acţiune pe unicul, iremediabilul, indescriptibilul, irefutabilul, ireparabilul, incredibilul, diamantul rockului românesc: JOHN.

Joi dimineaţă m-am întors în Târgovişte, unde am început de la prima oră să schimb corzile chitarelor. La scurt timp după aceea, am început, cu Coiot la butoane, să imprim chitarele acustice cu ajutorul credincioasei mele chitare Fender. Am captat chitara cu un microfon şi sună beton. Părţile de acustică nu sunt atât de multe, aşa că în 2 ore totul a fost gata. Urmează documente video pe site, imediat ce termină Coiot de editat imaginile filmate şi de pus beep-uri peste înjurături.

Vineri a fost ziua chitarelor electrice cu ton de clean. Am alternat Gibsonul cu Fenderul, n funcţie de ceea ce se potrivea. Am tras toate cleanurile mele, urmând ca Laurenţiu să le facă pe ale lui în viitorul foarte apropiat. E mirific să simţi cum se plămădeşte muzica încetul cu încetul, cu fiecare notă de chitară aşternută peste trackurile de tobe. Spre seară, Sabin (vărul meu şi al lui Coiot) a imprimat nişte clape pentru piesa care va fi primul single de pe acest nou disc, piesă cu numele "Pas infinit".

Sâmbătă am mers la amicul Mircea, aka Gloabă, de unde am împrumutat al său Ovation double neck, şi prima jumătate de oră în studio a fost alocată lui Laurenţiu, care a avut o partitură de double-six de tras la una dintre piese. Mihai, un alt amic de-al nostru, a sosit de la Bucureşti însoţit de un head Mesa Boogie Road King Dual Rectifier. Două tonuri grele de tot de chitară s-au născut din acest monstru plin cu lămpi, şi până duminică seară a trebuit să finalizăm toate riffurile de pe acest disc. Nu a fost uşor. Ba chiar a fost incredibil de greu şi s-a lucrat într-un ritm infernal, dar până la urmă le-am terminat. Veţi avea o imagine mult mai clară în momentul în care apar următoarele filmuleţe.

Concluzie: mai sunt câteva chitare clean şi multe solouri de chitară de imprimat. Apoi clape şi voci. După cum spuneam şi mai demult, discul asta mă face să devin hiperactiv numai gândindu-mă la el, deoarece cred că e cel mai bun material al nostru de până acum. Vă mulţumim că urmăriţi naşterea sa şi vă ţinem la curent pe măsură ce se întâmplă lucrurile.