Update from the studio 2 - 13 August 2009

Probabil că voi, cititorii acestei rubrici, v-aţi gândit în ultimele 2 săptămâni şi ceva la faptul că nu a mai apărut niciun text nou. "Write something, you lazy fuck!" sau ceva în genul ăsta mă gândeam eu că ar spune unii. Vin în întâmpinarea lor şi iată un prim text după această lungă pauză.

Titlul acestui text are strânsă legătură cu absenţa mea şi a Suckerelor, şi vă va arăta că nu lenea e cauza. Am folosit aceste 2 săptămâni pentru a încerca să finalizăm imprimările la noul disc. Trebuie spus încă de la început că volumul de muncă la acest disc depăşeşte cu mult tot ceea ce am făcut până acum. Însă totul capătă formă încetul cu încetul, şi, deşi nu am terminat imprimările încă, pot spune cu bucurie şi mulţumire că doar o parte neglijabilă a lor a rămas nefăcută.

Cea mai mare satisfacţie a fost aceea că am terminat de imprimat clapele. Sabin Boghici, vărul meu şi al lui Coiot, a imprimat toate clapele de pe acest disc şi rezultatul este unul superb. Sabin a studiat pianul, fiind absolvent al Conservatorului din Bucureşti, şi i-a fost uşor să cânte după partiturile scrise de mine. Apoi a avut răbdarea şi tenacitatea de a repeta alături de noi şi de a învăţa jumătate din piese pe de rost pentru a urca toţi 6 pe scenă la Sighişoara. Veţi asculta şi veţi judeca rolul viorilor în acest material în luna octombrie. Am făcut solourile într-un timp record: 2 zile. De regulă mă răzgândeam, refăceam, ştergeam, compuneam altceva, nu eram niciodată mulţumit. Însă aveam nişte idei care mi-au plăcut pe varianta demo a materialului, şi mi-a fost uşor să imprim folosind 90% din ceea ce făcusem iniţial şi să mai completez sau să schimb pe ici, pe colo.

La Oscar a fost mai dificil, pentru că el imprimase cam jumătate din material într-o zi când eu nu am fost în studio. Eu am luat materialul respectiv la editat, alăturând doar trackurile de tobă mare şi premier drept ghid. De-abia după ce am terminat de editat (mai exact când am pornit şi trackurile de chitare ritmice) mi-am dat seama că bassul fusese acordat puţin mai sus, ceea ce înseamnă că muncisem în zadar amândoi, acele imprimări nefiind utilizabile.

Am luat-o de la capăt în weekend şi am lucrat amândoi cot la cot. Oscar a rezistat eroic ore în şir cu bassul în braţe, şi a terminat partiturile sâmbătă şi duminică, în condiţiile în care am făcut şi repetiţii în aceste 2 zile. Muncă multă, dar care s-a desfăşurat într-o atmosferă de sărbătoare, pentru că pe 5 august fusese ziua lui de naştere, iar în weekend s-a prezentat cu multe beri la studio. La mulţi ani, guşter bătrân! Momentele plăcute în studio nu sunt aşa de dese, aşa că ne-am bucurat de ele, amintindu-ne şi de faptul că pe 4 august anul trecut ne suiam pe aceeaşi scenă cu Iron Maiden.

Acum am parte de muuuulte ore de editare. Sigur va mai fi cel puţin un update din studio, aşa că uraţi-mi spor la treabă până atunci. Mulţumesc anticipat.