« inapoiSunteti aici :: Balaurul - S-s-s-s-sucker for a guitar hero » The Big Four - 27.Mai.2010

The Big Four - 27.Mai.2010 pagina 2

27 May 2010
Mi-as fi dorit sa fi scris primul text cu titlul asta dupa data de 26 iunie, imediat dupa ce i-as fi vazut pe Metallica, Slayer, Megadeth si Anthrax, pe scurt "The Big Four", impreuna pe aceeasi scena. Insa "The Big Four" s-au reunit mai devreme. Cei patru magnifici din seria de filme B.D. (Brigada Diverse) sunt de azi in formula completa acolo sus, odata cu disparitia lui Jean Constantin. Alaturi de Toma Caragiu, Puiu Calinescu si Dem Radulescu, el a reintregit azi careul de asi al comediei romanesti (in opinia noastra, a trooperilor). Cuvintele lui Oscar au spus-o cel mai bine: "Calatorie usoara, Maestre!"


Ca o paranteza, am avut onoarea si privilegiul sa-l cunosc pe unul dintre cei patru. Imi aduc aminte ca, in 1993, eram la mare la Eforie Nord. Ziua mergeam la plaja iar seara ne uitam la tv la serialul "Twin Peaks" sau ascultam pana la refuz ultimul disc Iron Maiden – tocmai ce-mi cumparasem o caseta poloneza marca Takt cu "Fear of the Dark". La un hotel langa noi era cazat maestrul Puiu Calinescu. L-am pandit cand a iesit din hotel intr-o seara si l-am abordat pentru un autograf. Aveam o bucata de hartie, dar el era pregatit cu cateva poze cu el insusi, din acelea alb-negru si taiate cu model ondulat pe margini. A scos una din buzunar si a semnat-o, deosebit de amabil si de zambitor. Poza aia a stat pe un raft in camera noastra multi ani, alaturi de posterele cu trupe de heavy-metal care ne tapetau peretii.


Daca cei mai mari actori romani se duc incet, unul dupa altul, anul acesta a fost unul negru si pentru rock. Parca alaltaieri scriam despre disparitia lui Peter Steele, parca ieri scriam despre trecerea in nefiinta a lui Ronnie James Dio, cand iata ca ne-a parasit si Paul Gray, basistul din Slipknot. RIP Paul...


Nu mi-am dorit ca Suckerele sa ajunga o serie de ferpare, dar nu pot sa nu scriu despre oamenii care m-au influentat si m-au facut sa fiu ceea ce sunt azi. Despre unii am scris cat inca sunt in plina activitate, dar despre cei care au plecat dintre noi ma simt dator sa le trimit un ultim ramas bun pe aceasta cale. Sper sa nu va fi intristat prea tare cuvintele mele. In definitiv, ei vor trai inca multa vreme de acum inainte prin ceea ce au realizat, prin arta lor.