« inapoiSunteti aici :: Trupa » Istoric » SFARŞITUL PRIMEI ETAPE

SFARŞITUL PRIMEI ETAPE

Oscar şi Negative au hotărât că pentru un ban în plus să dea lecţii de bass, respectiv tobe, unor pocăiţi penticostali.
Relaţia dintre Negative şi pocăiţi se dezvolta foarte repede, dar eu am avut o încredere oarbă în el şi l-am lăsat să facă ce vroia. În seara de Paşti, după ce am ciocnit un pahar, el a plecat să stea puţin şi cu noii lui prieteni. Apoi nu a mai apărut timp de o săptămnă. Pentru prima oară nu apărea şi nu dădea nici un telefon. Nu se întâmplase niciodată în trei ani! Ne-am întâlnit într-o seară în oraş. Eram cu Balaurul şi cu Andrei, solistul grupului Anguish. Negative m-a chemat de-o parte şi m-a anunţat că ar vrea să cânte cu pocăiţii. I-am spus că dacă nu afectează trupa este OK. Timid, mi-a răspuns că o să afecteze. În acel moment am început să realizez ce se întâmplă şi simţeam cum se rupe ceva în mine. Ştiam că pleacă şi nu înţelegeam cum, acum, după trei ani de prietenie reală, el nu avea curajul să mi-o spună în faţă. Stătea cu faţa în pământ şi repeta: "hai că înţelegi tu...". Îmi venea să plâng. Nu ştiam după cine. După prieten, după toboşar, nici acum nu ştiu sigur. I-am spus că am să-l înlocuiesc repede şi am respins violent orice explicaţie din partea lui. I-am întors spatele şi am plecat. Am mers la Balaur şi i-am zis: "Negative nu mai cântă cu noi". Ţin minte reacţia lui şi a lui Andrei. Credeau că glumesc. Când le-am spus şi motivul, au amuţit. Am hotărât pe loc ce trebuie făcut. Trooper merge mai departe. Balaurul l-a sunat pe Oscar şi l-a întrebat dacă vrea să mai continue în condiţiile în care Negative nu mai este. Răspunsul a venit promt: "Da". În Trooper nu există oameni nehotărâţi.
Am luat o casetă cu Trooper şi i-am dus-o lui Ionuţ "John" Covalciuc. Era într-un bar. L-am scos afară şi i-am spus: "Învaţ-o repede, de azi eşti membru Trooper". Nu-i venea să creadă. Era bucuros şi asta ne-a bucurat şi pe noi. Simţeam că schimbarea toboşarului ne-a dat 2 ani în spate. Nu puteam să mă gândesc la altceva. Mi-aduceam aminte atâtea lucruri frumoase: repetiţii, petreceri, timpul extraordinar petrecut împreună... totul fusese extraordinar.
Treceam printr-o perioadă foarte grea iar cei care m-au ajutat atunci să trec peste au fost Laurenţiu Popa, Marius Bengea şi Alexandru "Gaboru " Nicoloiu.
Popa tocmai îl dăduse afară pe toboşarul lui şi vroia să cânte tot cu Negative. Prin urmare, eram două trupe fără tobar. John preluase ambele posturi. Eram mulţumiţi de evoluţia lui. Anul 99 l-am "pierdut" cu repetiţii.
Sala de repetiţii ne-a fost luată şi acum eram obligaţi să repetăm în camera mea de acasă.
John venea dimineaţa şi bătea câteva ore zilnic. Când cântam toţi, era saună. Ân 2000 au început concertele în noua formulă. Aveam un repertoriu foarte puternic. În februarie 2000 am organizat concertul de retragere al celor de la Anguish. Deci Balaurul mai cânta doar în două trupe. Seria de concerte organizate de Trooper şi Cerulean Gates a durat cam doi ani.
Chiar la ultima tentativă de festival am hotărât să invităm pe cineva din mass-media bucureşteană. L-am invitat pe Lenţi Chiriac, la acea vreme realizator de emisiuni tv pe MCM, prezentator la Radio 3 şi proprietar al singurei reviste de metal Heavy Metal Magazine. Prin el am obţinut o legătură care ne-a facilitat nişte prime c ntări în Bucureşti. Dădeam concerte de două ore, două ore jumătate, foarte epuizante.
În aceeaşi perioadă am format un proiect în care cântam toţi membrii Trooper plus Popa. Nu a durat mult.
Lucrurile mergeau bine, dar, la un moment dat, Radu a început să lipsească nemotivat de la repetiţii, nu ştia piesele noi, nu punea suflet.
Cu mare greutate am obţinut de la mama nişte bani pentru a înregistra un demo în condiţii decente. Radu nu putea fi folosit. I-am propus să ia o pauză să-şi rezolve problemele şi l-am nlocuit cu Popa. I-am explicat că nu aveam timp şi mai ales bani de pierdut şi în această perioadă el poate să-şi rezolve problemele, majoritatea de factură sentimentală. Popa ştia piesele şi astfel...