« inapoiSunteti aici :: Trupa » Istoric » PRIMUL CONCERT

PRIMUL CONCERT

În 25.10.1996 am avut primul concert la un bal al bobocilor. Exact la un an de la înfiinţare. Am cântat trei piese: Down You Go, Remember şi Soldier Of Fortune. Am să ţin minte mereu acest concert. 1000 de oameni în sală, luminile care erau îndreptate ameninţător spre scenă, apoi am auzit: "Aplauze pentru grupul târgoviştean Trooper".
Am intrat pe scenă şi am cântat cât am putut de bine. Îmi tremurau at t de rău picioarele şi-mi venea să plâng încât simţeam că am să cad. Publicul a fost incredibil. Pentru noi a fost un impuls enorm. Trooper era deja cel mai important lucru.
Venise iarna şi în sală era un frig cumplit. Eu cu Negative chiuleam de la şcoală şi furam din scările blocurilor covoraşele de la uşă, ca să mai antifonăm sala şi să o mai încălzim.
Într-o zi era atât de frig, încât, după 10 minute, ne-am oprit şi am început să ne încălzim la bec. Nu era suficient aşa ca am ieşit din sală şi am început să adunăm frunzele din incinta teatrului de vară, am făcut un maldăr imens şi ne-am îngropat în el. Ţinea atât de cald, încât nu am mai ieşit decât atunci când au apărut ceilalţi băieţi. Chrom Dioxid nu prea mai repeta aşa că în sală se mai aciuase o trupă: Hollyday. În cadrul acestei formaţii Oscar şi-a experimentat capacităţile vocale. Păcat că nu există înregistrări...
După cel de-al treilea concert, am realizat că mai aveam nevoie de un ghitarist. Singurul pe care-l ştiam era Gabriel Ispas, băiatul profesoarei mele de matematică. L-am sunat, l-am întrebat dacă vrea să cânte cu noi, iar el a fost dispus să încerce. Am repetat puţin dar nu eram mulţumiţi deloc. Nu ştia nici o piesă cap-coadă şi învăţa foarte greu. Totuşi, următorul concert l-am pregătit în doi ghitarişti şi aşa ne-am prezentat şi pe scenă. Era o sală incredibilă. Nu aveam sistem p.a. şi ecoul de la staţii şi tobe se întorcea din peretele sălii aproape intact. A fost un haos total. În toată această nebunie, Gabriel avea impresia că el nu se aude, aşa că a dat staţia mult mai tare. Simţeam că mor. Am vrut să merg să o opresc dar asta ar fi stricat show-ul. Publicul însă a fost de nota 10 şi ne-a ajutat să trecem peste micile probleme.
Eram hotărâţi să-l dăm afară pe Gabriel, dar nu ştiam cum şi nici nu aveam un alt om să-l înlocuim.
Primul pas a fost la spectacolul "In Memoriam Adi Popa" la care am mers să cântăm fără el. După ce am cântat am avut ocazia să-l cunosc pe un anume Eugen Ghenciulescu. Este primul om care ne-a spus că dacă avem nevoie de ceva ajutor, sfaturi, muzică să-l căutăm. Am aflat că fusese prieten cu Adi. Pentru o perioadă nu am apelat la ajutorul oferit.