Polishitianism - 26 Mai 2009

Nu-mi place subiectul, deşi sunt la curent cu el. L-am evitat mereu, am încercat să fiu chitarist şi să mă preocup de muzica mea. Cu mici excepţii (piesele Scandal şi Politicieni), Trooper nu a avut de a face cu această faţetă a vieţii de zi cu zi. Însă acum simt că trebuie să scriu ceva intrând pe tărâmul mocirlos al şerpăriei ce poartă numele de politică externă.

Există de multă vreme o problemă, despre care nu am scris la timpul potrivit (cam acum o lună), dar scriu acum, când conflictul a reizbucnit. Mă refer la mişcările ce au avut loc în Republica Moldova după alegerile din aprilie şi la tot ce au atras acestea după ele. Sunt mai multe aspecte: o parte din poporul moldovean s-a revoltat împotriva presupusei fraude electorale a comuniştilor, au urmat nişte ieşiri în stradă presărate cu evenimente violente, România a condamnat frauda electorală, Voronin (preşedintele Moldovei) a condamnat declaraţiile României (rostite de Băsescu), puterea de la Chişinău a învinuit România de punerea la cale a revoltei, România a negat, UE s-a făcut că plouă. Şi acum, Voronin apare din nou la tribună cu un discurs anti-românesc şi anti-băsescian.

I-am văzut cu toţii la TV acum o lună pe moldovenii ce ieşiseră în stradă la Chişinău, cei mai mulţi dintre ei fiind studenţi. Aveau în discurs şi în ochi aceleaşi ţeluri pure şi revoluţionare pe care le-au avut şi mulţi dintre românii ieşiţi pe străzi în decembrie 1989. Oamenii chiar doreau sfârşitul minciunii comuniste, voiau o şansă pentru ei sau măcar pentru copiii lor, voiau să se uite spre vest şi să poată spera că mâna grea a Mamei Rusia se va ridica de pe umărul lor. Ce a urmat? Puterea comunistă a trimis oameni pe post de agitatori în mulţime, care au comis gesturi violente pentru ca mai apoi marea masă a protestatarilor paşnici să poată fi învinuită. Televiziunea de la Chişinău transmitea programe culturale sau de divertisment, ca şi când nu se întâmpla nimic pe străzi. UE a condamnat şi a cerut ncetarea "violenţelor de la Chişinău". România a vorbit, a vociferat, s-a agitat (prin reprezentanţii puterii, prin mass-media, prin tot poporul de fapt), însă nu s-au ales decât cu nişte acuzaţii penibile din partea lui Voronin. Unde au dat şi unde a crăpat?

Concluzii: Moldova + Rusia = love. Fireşte că mă refer la conducătorii acestor ţări. Voronin se comportă ca orice dictator cu inteligenţă medie şi paranoia accentuată - niciodată nu va căuta vina în propria-i curte, ci va arunca pisica altundeva, oriunde. Probabil el crede că moldovenii au un trai de vis şi atunci nu înţelege de ce oare se revoltă acest popor. În plus, stă în umbra marii Rusii, ceea ce-i conferă şi siguranţa de sine necesară fermentării megalomaniei şi aroganţei specifice oricărui tiran.

UE + Romania = sex. UE a avut nevoie să-şi bage nişte chestii în România: mărfuri, investitori, bănci, etc. În momentul ăla am intrat şi noi în UE. Pe principiul "intraţi, dar dup-aia să vedeţi ce intrăm şi noi". În rest ciocul mic, vine iar raportul de ţară, vous avez oublie votre cahier a la maison.

UE - Moldova = love. Uniunii Europene îi e mai bine fără Moldova pentru moment. De-aia s-a uitat înspre vest când a strigat-o cineva dinspre est. Plus că e criză economică şi tu eşti prea ocupat să-ţi salvezi fundul, aşa că ai scos soneria din priză să nu auzi când vin verişorii săraci să prânzească la tine. Dacă mai adăugăm şi faptul că de-abia ce s-au înţeles cu Putin în legătură cu gazele naturale şi cu conducta dinspre Rusia înspre Europa, cred că s-a spus tot ce era important de spus.

Dacă mai era cineva care credea in miracolul european, q.e.d..

Update la ultimele două posturi: după cum am spus, m-am uitat la TV să văd câţi oameni le-au ieşit la numărătoarea finală. Peste tot s-a vehiculat numărul 5000, deci am estimat bine.