More guitar tips - 4 Februarie 2010

Cât trebuie să repete un instrumentist pentru a deveni bun? Cât trebuie să repete un instrumentist pentru a-şi menţine forma/pentru a progresa?

Iată întrebări care revin constant în discuţiile cu alţi colegi chitarişti. Întrebarea cel mai des auzită de mine este: "Tu câte ore repeţi la chitară?" La fel ca şi la rubrică anterioară cu Guitar Tips, de la finele anului trecut, răspunsul e relativ. Calea pe care trebuie să meargă un chitarist (sau orice alt muzician) pentru a ajunge din punctul A în punctul B diferă foarte mult de la caz la caz, în funcţie de cât de departe e punctul B de A, de ce tehnici se aplică, de modul în care se învaţă acele tehnici, de talentul nativ al omului respectiv, etc. Voi detalia şi mă voi preface că sunt faţă în faţă cu un viitor chitarist, ca să meargă scenariul mai fluent.

Ok, vrei să te apuci de chitară. Ai făcut rost de un instrument? Perfect. Învaţă să-i schimbi corzile, învaţă ce face fiecare buton, fiecare potenţiometru, fiecare şurub. Găseşti totul pe net sau în cărţi. Vrei apoi să te apuci să legi nişte note pe grif. Mai întâi trebuie să defineşti ce vrei să cânţi. Ce-ţi place, ce asculţi, ce ai vrea să te asculţi tu pe tine cântând. După ce ai stabilit şi asta, recomandarea mea e să îţi faci rost de o metodă de chitară. Practica e calea spre perfecţiune, însă teoria e baza ei. Nu subestima niciodată teoria. Învaţă câteva exerciţii de încălzire, învaţă să dai cu pana sau cu degetele, apoi cum să treci de pe o coardă pe alta. Învaţă nişte game şi scale de bază (majore, minore, cromatice, pentatonice, blues) şi repetă-le rar, apoi din ce în ce mai repede (dar întotdeauna la un ritm constant). Învaţă toate acordurile minore şi majore în minim 1-2 poziţii. Încearcă să reproduci nişte piese care îţi plac, după partituri sau după tabulaturi. Dă play la piesă şi cântă simultan cu ea.

După ce faci o rutină din cele scrise mai sus, partea despre "CE înveţi" e rezolvată. Mai rămâne partea "CUM înveţi". Dacă sapi o groapă cu o linguriţă de plastic, s-ar putea să ai cam mult timp de săpat. E foarte important să existe o disciplină, să repeţi cu un backing track sau cu un metronom, să nu măreşti tempoul până când nu iese bine fraza respectivă, să ţii corect instrumentul sau pana. Toate lucrurile astea şi multe altele pot fi acoperite cu succes cu ajutorul unui profesor sau prin intermediul unor materiale didactice de pe internet sau din reviste, unde diverşi chitarişti meseriaşi publică rubrici dedicate unei tehnici sau alteia.

Ultimele două paragrafe descriu în fugă procesul prin care trece un om din momentul în care se apucă de cântat şi până când ajunge la un nivel decent ca instrumentist, fără să aibă pretenţia de a explica în profunzime aceşti paşi. Vă recomand cu căldură materialele publicate special în acest sens. Însă nu am răspuns la întrebarea de la început. Ei bine, nu prea sunt încântat de termenul de "repetiţie" în alt context în afară de cel de "repetiţie alături de trupă". Repetiţiile cu trupa, cântatul sau improvizatul pe backing tracks sau pe piesele proprii, compusul şi imprimările, sau pur şi simplu timpul petrecut în vârful patului cu o chitară în braţe - toate acestea adunate reprezintă timpul total de cântat la chitară. Câteodată nu pun mână pe chitară nici măcar o data în decurs de 2 săptămâni, iar alteori intru în studio de dimineaţă şi mă prinde ora 22 acolo, fără să fac măcar o pauză de masă, compunând sau imprimând. Un răspuns vag, dar care vă spune să cântaţi atât cât aveţi timp liber şi cât vă face plăcere.