« inapoiSunteti aici :: Balaurul - S-s-s-s-sucker for a guitar hero » Heavy Metal Magazine - Part 1 - 24 August 2009

Heavy Metal Magazine - Part 1 - 24 August 2009

24 August 2009
Sunt sigur că mulţi dintre voi îşi aduc aminte de ceea ce scrie mai jos, nu vreau să vă jignesc inteligenţa. Vreau doar să spun o poveste pentru cei care nu au prins vremurile respective şi nu ştiu cum a fost.

Sunt pe acasă, pe la Târgovişte, şi lucrez la noul disc. Coiot a scos la întâmplare din vasta noastră colecţie un număr al revistei Heavy Metal Magazine şi mi s-au oprit ochii asupra lui. El le-a colecţionat pe toate, în afară de primul şi de al treilea. Primul nu am ştiut că a apărut (nu ştiam că HMM există), al doilea l-am zărit eu din întâmplare cu coada ochiului la un chioşc de ziare, iar al treilea nici nu ştiu dacă a fost adus de firma de distribuţie şi prin oraşul nostru. De atunci încoace, a fost una din pasiunile lui să facă rost de revistă, stresandu-i pe oamenii de la chioşcurile de ziare sau rugând pe oricine avea drum la Bucureşti să treacă pe undeva să-i cumpere şi lui un exemplar din ultimul număr. Sigur, a avut şi abonament, dar îndesatul exemplarelor în cutiuţa poştală nu era prea sănătos pentru paginile revistei, aşa că a renunţat.

Între timp, lumea s-a schimbat. Coiot s-a schimbat, cei ce scriu la revistă s-au mai schimbat, formatul revistei s-a schimbat (la început era ziar, apoi a fost şi almanah, iar acum e revistă propriu-zisă), a apărut şi concurenţa (Maximum Rock Magazine - încă o revistă de colecţionat pentru Coiot, happy, happy, joy, joy). Şi s-a schimbat şi muzica.

Nostalgică povestea de mai sus, nu? Însă a fost doar o introducere a acestui text. Am luat ziarul să-l răsfoiesc. HMM nr. 2 (18) - februarie 1996, 600 lei. Pretty fucking unbelievable. Şi nu e cel mai vechi exemplar. Pe prima pagină (nu ştiu dacă pot să-i spun copertă, fiind format de ziar) tronează de unul singur Ozzy Osbourne, tulburat doar de câteva titulaturi de trupe care mai figurează în paginile revistei. "Interviu Ozzy Osbourne" stă scris mare în josul paginii, în timp ce deasupra pozei apare o bandă unde zice roşu pe negru "Roots - Noul album Sepultura".

Deschid ziarul. Primele 2 pagini sunt pline de anunţuri ale cititorilor, ştiri pe scurt, topul redacţiei revistei germane "Rock Hard" şi răspunsuri la scrisori. That's right, motherfuckers, SCRISORI. De-alea cu plic alb care se linge şi se închide şi timbre care de asemenea se ling şi se lipesc, care se pun la poştă şi care aveau în interior pagini A4 impăturite pe care expeditorii scriseseră cu pixul ceva de genul: "Daniel Tardy din Bârlad - Fan Obituary, My Dying Bride, corespondez pe teme death, doom, ocultism, schimb texte + casete. Cumpăr tricou cu My Dying Bride". Casete = casete audio, pentru cei mai tineri. Aşa era pe vremea aia. Mergeai în Romană sau la Universitate şi cumpărai casete copiate de băieţi, cu copertă făcută la Xerox color. Sau trebuia să decartezi nişte bănuţi pe casetele neînregistrate, apoi să găseşti un dublu-casetofon cu care să copiezi caseta, şi nu în ultimul rând trebuia să găseşti caseta după care trebuia să faci copia. Asta înseamnă că trebuia să ştii pe cineva care avea acea casetă, să te rogi de el să ţi-o împrumute sau să-i facă o copie, să-i dai ceva la schimb, etc. Aşa mergea. Tocmai de-aia, colecţii de peste 500 de casete reprezentau colecţii impresionante. Trebuia să îţi placă cu adevărat un disc ca să dai bani pe o casetă, să îl cauţi, să ţi-l copiezi. Nu aveai varianta "2 clickuri de mouse, dat o singură dată browse prin el, Shift+Delete". Trebuia să fii un fan al muzicii.

Spicuiesc în continuare: "Relu din Bucureşti - Caut texte Tiamat, Dream Theater, Savatage, Morgana Lefay. Ofer la schimb texte Metallica, Paradise Lost, Sepultura, Overkill, Skid Row, etc". Un anunţ tipic din vremea aia. Sigur că am făcut şi eu asta. Am transcris versuri pe foi, le-am pus la poştă, am primit altele de la alţii. Aveam un caiet cu versuri, toate scrise de mână, după care ulterior am încercat timid să reproducem nişte coveruri. "Horaţiu din Alba Iulia - Fan Iron Maiden, iubitor de heavy metal, hard rock, thrash, doom, death, etc, corespondez cu orice tip de rocker(iţă) din toată ţara. Caut textele albumelor The Number Of The Beast (Iron Maiden), Amok (Sentenced), Tales From The Thousand Lakes (Amorphis). Ofer la schimb textele de la toate albumele Maiden şi toate textele scrise de Jim Morrison, plus alte treizeci şi ceva de albume semnate de: Paradise Lost, Slayer, Kreator, Deicide, Sepultura, Death, King Diamond, Megadeth, Extreme Noise Terror, etc". Deci în total avea textele de la peste 40 de albume!! Era imens pe vremea aia. Îmi aduc aminte cum primeam scrisoarea cu textele noi, cum o desfăceam febril şi îmi băgam imediat caseta cu albumul respectiv, să văd ce se spunea acolo de fapt. De multe ori memoram textele datorită ascultărilor repetate. Mai ştiu o grămadă din ele şi acum.

Existau şi campioni, de genul: "Simona din Ploieşti - Vând texte de la aproximativ 300 de albume, la preţul de 500 lei/album. Seriozitate maximă. Pentru catalog trimiteţi un plic timbrat. Schimbul de texte se exclude. Corespondez cu rockeri între 15-19 ani pe orice temă." Se confirmă că apa e ieftină pentru că (încă mai) există din belşug, iar diamantele sunt scumpe datorită rarităţii lor.

Treaba se lungeşte. Văd că am scris destul de mult şi am ajuns abia la pagina trei a revistei. Deci voi reveni cu o continuare.