Heartfelt guitar solos - 15 Martie 2010 pagina 5

Am stat deseori să mă gândesc care e soloul meu preferat de chitară. Ştiţi voi, ăla care e pe locul I. E foarte greu de spus, pentru că am avut o perioadă în viaţa mea când ascultam aproape în exclusivitate muzică instrumentală de virtuozitate bazată pe chitară, sau "shred" (cum i-au spus americanii). În felul acesta am căpătat o experienţă deloc neglijabilă în domeniu şi cred că pot enumera peste 50 de "shredderi" şi pot aduce argumente pentru a arăta de ce-mi place fiecare în parte. De aici şi puzderia de piese şi pasaje pe care le preţuiesc, fiecare cu ceva special.

Îmi e imposibil să mă opresc la un singur solo, la fel cum nu pot alege un singur muzician preferat, sau cel mai bun disc, etc. Dar voi evidenţia trei piese care m-au lovit puternic de tot din momentul în care le-am auzit prima oară. Două dintre ele au elemente evidente de shred, dar elementul comun e că toate trei (îmi) transmit emoţii extraordinar de puternice. Frecvenţa cu care ascult aceste piese ar pune pe gânduri orice psihiatru şi sper să molipsesc pe cât mai mulţi dintre voi. În lipsă de ceva mai bun, am pus mai jos linkurile de pe Youtube pentru acest Top 3. Am ales versiuni live ale pieselor, pentru că emoţia e amplificată în faţa unei audienţe - am fost binecuvântat să-i văd pe doi dintre ei în concerte. Sper să vă facă ziua puţin mai frumoasă această jumătate de oră de muzică. Mie mi-a făcut întreagă viaţă.


http://www.youtube.com/watch?v=9IrWyZ0KZuk
http://www.youtube.com/watch?v=h7xF51AFkys
http://www.youtube.com/watch?v=JWnapx502uQ