A dream - 11 Iunie 2009

Vă jur că nu inventez chestii ca să pară mai spectaculoase sau mai interesante textele astea pe care le scriu eu aici. Se întâmplă des să visez oameni cunoscuţi - cunoscuţi de mine personal sau de care doar am auzit, oameni vii sau care nu mai sunt printre noi. Cred că nu sunt singurul căruia i se întâmplă acest lucru, probabil o proiecţie onirică a aspiraţiilor din perioadele cât sunt treaz. Sper să nu mă considere prea multă lume un ciudat după cele scrise mai jos.

Spun asta pentru că, pe lângă familie şi apropiaţi, am visat adesea că am avut concerte împreună cu diverşi muzicieni care înseamnă mult pentru mine: Dave Murray, Steve Morse, Zakk Wylde, James Hetfield. Unele vise mi s-au şi împlinit. De regulă, treaba decurge astfel: o discuţie lungă şi interesantă în backstage, de la om la om şi nu de la fan la vedetă, prin care descopăr invariabil persoane minunate, deosebite, extrem de talentate şi de modeste, foarte amabile şi cu poveşti senzaţionale de spus. Poate aşa îmi doresc eu să fie acele persoane în realitate, aşa că visul îmi sare în întâmpinare şi le proiectează fix cum mi le închipui eu. Refuz să cred că un om care poate imagina, crea şi transmite o muzică atât de superbă este un bulangiu în viaţa de zi cu zi.

Azi-noapte l-am visat pe Cristi Minculescu. E primul astfel de vis de când m-am apucat să scriu rubrica asta a mea, aşa că vi-l împărtăşesc aici. Visul a fost mult mai lung, dar ceea ce voi scrie mai jos e tot ce mi-am adus aminte c nd m-am trezit. Erau şi ceilalţi irişi acolo, dar eu am stat de vorbă numai cu el. Mi-a povestit că se reface după operaţia suferită şi chestia asta chiar se vedea, pentru că arăta destul de întremat şi se mişca ok. I-am spus că noi, trupa, am fost mereu cu gândul la el şi ne-am dorit să se facă bine cât mai rapid. Ba chiar i-am spus că i-am dedicat cel puţin o piesă în fiecare concert de-al nostru de cînd s-a operat, piesa "Iris" sau cîte ceva de la AC/DC. Acest moment al concertelor noastre era mereu precedat de un scurt discurs de-al Coiotului, care spunea: "Urmează acum un moment mai special al showului. Un prieten de-al nostru şi de-al vostru, Cristi, trece printr-o perioadă mai grea a vieţii sale. Îi dorim însănătoşire grabnică, pentru că avem mare nevoie de el aici, pe scenă." Aplauze şi urale izbucneau de fiecare dată, ceea ce arată, dacă mai era nevoie, faptul că lumea îl iubeşte pe Cristache. În vis, după ce i-am povestit acest lucru, ochii lui s-au umezit. M-a luat în braţe şi m-a pupat pe frunte, cum s-a întâmplat pe scenă la Iris 30 de ani, în septembrie 2007. Am mai visat puţin şi a sunat ceasul. M-am trezit, mi-am dat seama ce visasem şi primul gând a fost să scriu astăzi despre visul cu Cristi. Stay strong, mate.